Curg pletele nopţii peste Eminesciene crânguri, Ca aurul...
Citat de Valeria Mahok
Curg pletele nopţii peste Eminesciene crânguri,
Ca aurul Lunii peste muntoase vârfuri.
Lanuri de stele clipesc peste gânduri,
Oameni şi păsări se cufundă în adânci cânturi.
Râuri repezi netezesc pietre între vechi maluri,
Pentru tine iubite scriu rânduri, în valuri...
Muza nopţii îmi zâmbeşte misterioasă,
Ca o nimfă cuminte, tăcută, sfioasă,
Şi cu dulceaţa mierii poetice,
Mă ispiteşte prietenoasă.
Grăbeşte paşii iubite şi vino mai repede acasă.
Lângă fereastră să ascultăm pulsul nopţii divine,
Căci timpul se scurge fără regrete, fără suspine...
În hamacul nopţii, Sonata lunii să ne răsfeţe,
Icoane de mulţumire alunge orice tristeţe.
Oda bucuriei iubirii să i se închine,
Pe notele muzicii, fermecate vecine.
În piaţa cerului îngerii pentru noi să se roage,
Fericirea zilelor ce vor veni
Niciodată să nu ne lase în pace.
