Tata Noe avea fermă de struţi şi de alte păsări, în stil...

Citat de Gilbert Keith Chesterton

Tata Noe avea fermă de struţi şi de alte păsări, în stil mare,

El mânca oul cu polonicul dintr-o cupă cât o căldare;

Supa lui era Supă de Elefant, iar la cină peştele, un caşalot,

Dar oricum toate erau mici comparate cu coteţele din arca lui, socot;

Noe mai mereu spunea nevestei când se aşezau la masă,

Câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă.

S-au rupt zăgazurile slavei şi apele au năvălit, căzând cum cade un perete,

Iar stelele de pe cer au dispărut ca bulele de aer din chiuvete,

Oceanele s-au umflat până în gâtul iadului, să-l astâmpere de sete.

Iar Noe, privind în sus: Se pare că iarăşi plouă zdravăn, pe-îndelete,

Varful Matterhon o fi acum pe fundul mării, o biată creastă joasă;

Mie, cât timp nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă.

Dar tata Noe a păcătuit, ca şi noi, de altfel; a umblat pilit pe drum

Până când, drept pedeapsă, a început o secetă cumplită – cum, necum,

Nu se găsea strop de vin prin crâşme ori biserici, nici măcar de-împărtăşit,

Pentru ca Blestemul Apelor a secat toată seva fructului oprit:

Se afla apă numai pe altarul Celui Prea Înalt şi pe-a Episcopului masă,

Dar mie, câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă.