Trâmbiţa judecăţii din urmă sune când va vroi; eu am să...

Trâmbiţa judecăţii din urmă sune când va vroi; eu am să vin, cu această carte în mână, spre a mă înfăţişa înaintea judecătorului suprem. Voi striga cu glas tare: Iată ce am făcut, ce-am gândit, ce am fost. Am spus binele şi răul cu aceeaşi nepărtinire. N-am trecut sub tăcere nimic urât, n-am adăugat nimic frumos, iar dacă s-a întâmplat să pun vreo înfloritură fără importanţă, asta este numai pentru a umple un gol prilejuit de cusururile memoriei mele; se poate să fi luat ca adevăr ceva ce ştiam că ar fi putut fi devăr, niciodată ceva ce ştiam că era fals.