Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntamplă, Că ochii mei sunt...

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntamplă,

Că ochii mei sunt când senini, când verzi,

Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,

Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.

Văd lumea prin lunete măritoare

Şi văd grădini cu arme mari de foc,

Sub mâna mea deja planeta moare

Şi în urechi am continentul rock.

Ai să mă ierţi că sunt labilitate

Că trec peste extreme fulgerând,

Ai să mă ierţi preablânda mea de toate,

Eu sunt nemuritorul tău de rând.

Ai să mă ierţi că nu pot fără tine

Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi

Mie pierzându-te-mi va fi mai bine

Eu tristul cel mai liber dintre toţi.

Şi cum se-ntamplă moartea să le spele

Pe toate-nobilându-le fictiv,

Ai să te-apleci deasupra morţii mele

Şi tot ai să mă ierţi definitiv.