Immanuel Kant face distincția clară între cunoașterea a priori și cunoașterea a posteriori, explicând și diferența dintre raționamantele analitice și cele sintetice. Cunoașterea a posteriori este cunoașterea particulara, pe care o câștigam ca urmare a experienței acumulate, în timp ce cunoașterea a priori este cunoașterea necesară și universală pe care o avem independent de experiență, cum ar fi de exemplu cunoașterea matematicii. Cunoasterea a priori exprima nevoia pura, fundamentala a omului de cunoaștere. Lucrările în care filosoful definește clar cei doi termeni sunt :
Critica rațiunii pure, 1781
Prolegomene la orice metafizică viitoare, 1783
Metafizica, 1785