Fecioara Maria
În Viflaim cetate
Călătorind sosea.
Şi fiind obosită
Sălaş îşi căuta,
Şi-n Viflaimul mare
Nimenea n-o lăsa.
Atunci Sfânta Fecioară
Din Viflaim ieşea
Şi-n câmp, într-o poiată
De vite se aşeza.
Şi între dobitoace
Pe fânul cel struhos,
Prea Sfânta Născătoare
Născut-a pe Hristos.
Îl încălzesc şi boii
Cu aburii suflând,
Şi îngerii din ceruri
Îl preamăresc cântând.
Micuţul Iisus plânge
Maică-Sa-L mângâia.
O, nu plânge, Iisuse
Că Tu cunoşti lumea.
Că lumea asta mare
Prin Tine s-a zidit
Prin Tine şi prin Tatăl
Şi Dumnezeu cel Sfânt.
Răsună blând, spre seară,
Al clopotelor cânt
Că vine, vine iară,
Iisus, pe acest pământ.
El vine-n leagăn verde,
De îngeraşi purtat
Să scape lumea-ntreagă
De rău şi de păcat.
Sculaţi creştini degrabă
Şi colindaţi frumos
Şi faceţi loc în casă
Copilului Hristos.
La fiecare casă
Se-aud colindători
Colinda lor duioasă
Răsună până-n zori.