Pomul de Crăciun: Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu

Pomul de Crăciun

Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu
Și numai cate-un viscol o bate uneori.
Ea plânge-atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.

Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier.
În noaptea asta insa, vin îngerii din cer.
Și zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Și cântă-ncet și mere și flori din san le cad.

Iar florile s-anina de ramuri până jos
Și-i cântec și lumina și-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura și cântă ca îngerii și ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr-insa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Așa cum a găsit-o, cu flori și jucării.

Departe într-un staul e-n fase-acum Iisus,
Și îngerii, o, câte și câte i-au adus!
Dar el e bun și-mparte la toți cați îl iubeșc,
Tu vino, și te-nchina, zi : "Doamne-ți mulțumesc".