Mare bucuria fost
Și-a fost bucurie-n lume
De-i așa mare minune.
Iosif cu Sfânta Marie
Au mers în călătorie
Și-ajungând într-un oraș
Au cerut puțin locas.
Ca s-o lese să se culce
Noaptea-n strada sa n-o-apuce
Dar oamenii din cetate
I-au răspuns cu răutate.
Du-te, du-te și ne lasa
Ca n-ai loc la noi în casa.
Atunci Preasfânta Fecioara
Iesi din oraș afară.
Năcăjita și-ntristată
A intrat într-o poiata.
În poiata cum intra
Pat de fan își pregatea,
Pe Iisus Domnul naștea.
Copilul de frig plângea
Maica Sfânta-asa-I graia,
Maica Sfânta-asa-I graia:
Taci Fiule, taci cu mine
Ca Tu suferi ca și mine
Căci în lume ai venit
Și ai tai nu Te-au primit.
Și de-acum până-n vecie
Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
Mila Domnului să fie!