Bădica Traian

Bădica Traian:

Aho, aho!

Bună seara, buni gospodari,
Seara lui Sfântu' Vasile
Să vă fie la toți de bine.

Și nouă de folos
C-am ajuns sănătoși!
Stați băieți și nu urați
Sama bine să luați!

Și de acu, flăcăi, urați,
Zurgălăi si clopotei
Ceala roată, măi flăcăi!
Mâine anul se-noieste
Plugușorul se pornește,
Plugușorul făr' de boi,
Plugușorul tras de noi.
Inc-o roată, măi flăcăi!
Hăi, hăi!

S'a sculat mai an,
Bădica Traian
Și-a'ncălecat
Pe-un cal învățat
Cu nume de Graur,
Cu șaua de aur,
Cu frâu de mătase
Cât vița de groasă.

El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat
Ca s-aleagă un loc curat
De arat, de semănat.

S-a apucat într-o joi,
Cu plug cu doisprezece boi.
Boi boureni
În frunte țintăței,
Mânați flăcăi!
Hăi, hăi!

Și ara joi văile,
Vineri coastele,
Sâmbăta apele.
Și s-o oprit plugul
Într'un os de râmă
S-a făcut fărâmă.
Și nu s-a găsit nimeni
Să-l dreagă
Decât feciorul Căldărarului
Din fundul iadului.

Bune pluguri mai făcea!
Zurgălăi și clopoței,
Strigați ceala măi flăcăi!
Până la săptămână
Și-a umplut cu aur mâna
Și se duse ca să vadă
De i-a dat pământul roadă
Și de-i grâul răsărit.

Jupânul gazdă s'a-plecat,
Două spice a apucat,
În năframă le-a legat,
La jupâneasa gazdă le-a aruncat.

Casa de s-a luminat
Și gloata s-a bucurat.
Dar jupânul gazdă tare s-a întristat.
Măi femeie, măi femeie,
Grâul nostru o să pieie!

Taci, bărbate, blestemate,
Sui pe vatră și-ți dau lapte,
Și-o vărguță,
Ca să te aperi de mâță!
Zurgălăi și clopoței,
Ceala roată măi flăcăi!
Și ne-om duce la târg
La Bârlădel.

Și-om lua nouă oca de fier
Și vom face seceri mari
Pentru secerători tari.
Și seceri mititele
Pentru fete tinerele,
Să-ți fie drag de ele.

Iar una cârnă, bocârnă
Ca o babă bătrână
Tare cu dreapta trăgea
Cu stânga polog făcea.
Din polog snop,
Din snop claie,
Până la cea față de arie.

Douăsprezece iepe șirepe,
Care cu picioarele treiera,
Cu nările vântura,
Cu urechea în sac turna
Și la flăcăi căruș nu le mai trebuia.
Stați băieți și nu urați,
Sama bine să luați,

Și de-acu, flăcăi, urați!
Zurgălăi și clopoței,
Ceala roată, măi flăcăi.
Și-a încărcat douăsprezece care mocănești

Și s-a dus la moara la Ibănești.
Ș-am zis:
Mai frate,
Nu te duce la moară la Ibănești,
Du-te la moara la Hârlău,
Unde am măcinat și eu.
Și mai bine și mai rău.

Zurgălăi și clopoței,
Ceala roată, mai flăcăi!
Da și hoața cea de moară
Când văzu atâtea care
Încărcate cu povară,
Puse coada pe spinare
Și pleca la lunca mare
Lunca mare frunza n-are,
Lunca mica frunza-i pică!
Săi voinice și-o ridică!

Dar morarul meșter bun
Lua un ciocan,
Dădu deodată cioc,
Dădu deodată boc
Și-i mai trage una-n șale

Și-o așează pe măsele,
Și-i mai trage una-n splină
Și-o așează pe făină.
Clopoței și zurgălăi
Strigați ceala, măi flăcăi!
Și-a trimis o găină
Să vadă, curge făina?
Și-a trimis un cucoș
Să vadă mai este în coș?
Nu curgea făina,
Curgea aur și mărgăritar
În curțile dumneavoastră boieri mari.

Zurgălăi și clopoței
Ceala roată, mai flăcăi!
Un colac mare rotat
Pe roate mari măsurat.
De șapte merte si-un mertic.
Si dacă l-a scos în tindă,
L-a scos cu tot cu grindă,
Îl întorceau doisprezece cu parii.

Când om mai veni la anul
Să vă găsim îmbobociți
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată,
De toate îmbelșugată!
Busuioc verde pe masă
Rămâi, gazdă, sănătoasă!
La anul și la mulți ani!