Buna vremea,
La dumneavoastra
Boieri de casa,
Sfetnici de masa,
Dara mai cu ales
Dumitale imparateasca,
Cinstita mireasa,
Te aflam voioasa
Si sanatoasa,
Ca o garoafa aleasa,
Inflorita si frumoasa.
Auzind de numele dumitale,
Ca esti imparateasa mare,
Al nostru tanar imparat
Pe noi slugi ca ne-a chemat
Si ne-a manat
Ca negoate sa-ti gasim
Cu ale dumitale sa le potrivim.
Noi negoate am gasit,
Dara cu-a dumitale nu s-au potrivit.
Al nostru tanar imparat
Cu-atata nu s-a lasat,
Foarte dimineata s-a sculat,
Pe obraz ca s-a spalat,
La icoane s-a-nchinat,
In patru parti a cautat,
Slugile si le-a chemat
Si porunc-asa le-a dat,
Sa-nhame caii indat'.
Slugile s-au adunat,
Caii la butc-au inhamat;
Tanarul nostru-mparat
In butca ca s-a urcat,
Zbici cailor ca le-a dat
Si spre Dunare-a ajuns,
In corabie s-a pus
Si apoi iara a plecat
Tot in jos spre Þarigrad,
Dunarea s-a turburat,
Corabierii s-au spaimantat.
Dara Domnul,
Care a zidit pre tot omul,
A dat vreme mandra
Si linistita,
Dunarea s-a limpezit,
Corabiile in Þarigrad au sosit.
In Þarigrad dac-au ajuns,
Curtile s-au inchis,
Dughenele s-au deschis
Si-al nostru tanar imparat
Trei zile prin Þarigrad
Si trei nopti s-a preumblat,
Scumpa marfa-a cumparat,
Pe corabii c-a-ncarcat,
Pe mare-n sus a plecat.
Dara Domnul,
Care-a zidit pe tot omul,
A dat un vant tulburat,
Corabiile-n loc au stat.
Al nost' tanar imparat
Foarte rau s-a suparat,
Nici cu-atata nu s-a lasat,
Slugile si le-a chemat,
Boi si biholi a-njugat
Si-au tras corabiile la uscat,
Scumpa marfa-a descarcat:
Tafti imparatesti,
Basmale boieresti
Si alte lucruri domnesti.
Si-al nost' tanar imparat
In radvane le-a-ncarcat
Si la drum a plecat.
Iara Domnul,
Care a zidit pre tot omul,
A dat vremi rele
Si ploi grele,
Drumurile s-au smintit,
Radvanele n-au sosit.
Tanarul nostru-mparat
Foarte rau s-a suparat,
Dar cu-atata nu s-a lasat,
Ci-a trimes soli imparatesti
Pe la targuri domnesti,
S-aduca haine turcesti.
Solii iute-au alergat
Si prin targuri au umblat,
Prin targuri domnesti
Si haine turcesti
Cu pret bun le-a cumparat
Si usoare le-au purtat
Si noua ne-a dat [glas]
A cuvanta
Si dumitale a ti le-nchina:
O rochita mandra de matasa,
Sa-ti fie de-mblat prin casa;
Si-un tulpan mandru cu flori,
Sa-ti fie de sarbatori;
Si-o pareche de ciobote rosioare,
Ca sa le-ncalti mani in picioare;
Si doua cununi de smochine,
Cu sotul dumitale sa traiesti bine;
Si doua mere domnesti,
Cu boierii sa vorbesti,
Cu sfetnici sa te sfatuiesti,
Pe care cale-ai sa pornesti.
Iara de nu ma crezi,
Poftim, pune mana si vezi!
Dar nu te sili la luat,
Cum te-ai silit la maritat,
Ca ai sarit de pe cuptor pe vatra
Si-ai zis ca nu-i ramanea fata.