Caută în folclor: paine, pagina 2

Pâinea cât de proaspătă, vinul cât de vechi şi nevasta cât de tânără.

Pâinea caldă numai împrumut se dă.

Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine.

Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

A fost odată un om. El avea o fată și un băiat. Și rămâind văduv de muma copiilor, îl îndemnă ariciul să se însoare a doua oară. Neveste-sei îi sta acești copilași ca sarea în ochi. Nu era...

George cel viteaz

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci...

Pasărea măiastră

A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu...

Nu mânca pâine când aproapele suferă de foame, decât dacă întinzi mâna şi îi dai pâine.

Omul harnic, muncitor, de pâine nu duce dor.

Cel flamand are painea-n gand.

Cel zgarcit moare de foame cu painea-n traista.

Cu vorbe dulci mai multa paine mananci.

De te latră vreun câine, astupă-i gura cu pâine.

Eu umblu cu painea dupa el si el cu ciomagul dupa mine.

Fiecare pâine are fărmăturile ei.

Vai de acela ce are paine si n-are dinti sa o manance.

Buna-i painea nu-i ca ceapa, dar nici berea nu-i ca apa...

În pământul negru se face pâinea albă.

Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n țara mea.

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...

Fata moșului cea cuminte

A fost odată un om bătrân care avea o fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Moșneagul (unchiașul) se căsători de a doua oară cu o babă, care avea și ea o fată mare.

Baba, însă, punea pe fata...