Caută în folclor: spart, pagina 2

Miezul e doar de mancat Coaja e de aruncat, Si in sac se pot pastra, Sparte doar se pot manca.

Raspuns: Nucile

Scrisoare: Moș Crăciune, toți îmi spun Că ești darnic și ești bun

Scrisoare:

Moș Crăciune, toți îmi spun
Că ești darnic și ești bun.
Eu îți scriu de mai-nainte
Că-s un băiețel cuminte,

Și-ți mai scriu, așa, să știi,
Că eu nu-ți cer jucării,
Cum ți-ar cere alți copii -
Însa nu m-aș supăra...

Greuceanu

A fost odată ca niciodată

Era un împărat și se numea împăratul Roșu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, niște zmei furaseră soarele și luna de pe cer.

Trimise deci oameni prin toate țările și răvașe prin orașe, ca să dea...

Făt-Frumos cu părul de aur

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul....

Hoțu împărat

A fost odată un împărat mare și puternic. Abia la vremea cărunteței dobândi și el un copil. Bucuria lui fu nespusă când se văzu și el tată, și toată împărăția lui fu veselă dinpreună cu dânsul, căci acest împărat era bun, drept și...

Povestea porcului

Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau...

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...

Multe până la rai, dar până-n iad e numai un gard ş-ăla-i tot spart.

Îi Sara Crăciunului

Îi Sara Crăciunului
Şi vremea umblatului
Asta-i sara de Crăciun
Pă uliţa satului

Noi băgăm colinda-n casă
Găzdoaia să ne-o plătească
Asta-i sara de Crăciun
De-i place colinda noastră

Să ne daţi vreo două poame...