Caută în folclor: scump, pagina 3

Acul este mic, dar scumpe haine coase.

Calea bătută este cea mai scumpă.

Foaie verde-a bobului, scumpă-i mintea omului.

Este mai scumpă omenia decât avuţia.

Vrea să fie şi grâul scump şi făina ieftină.

Zgârcitul cumpără scump, rău şi prost.

Haine scumpe pe spinare bagă omu-n lipsă mare.

Nimic nu e mai scump decât pâinea.

Viaţa e scumpă orişicui.

Adevărul e mai scump decât aurul.

Săracul cumpără mai scump.

Acel oaspete este mai scump, care ştie când să plece.

Nimic altceva mai scump decât cinstea.

Dacă credeți că starea de sănătate este scumpă, încercați boala.

N-are chip si nici faptura,
Unde-i ea nu este ura;
E scumpa si-atat de draga
C-o iubeste lumea-ntreaga.

Raspuns: pacea

În orașul Viflaem, Veniți toți că să vedem, Că astăzi...

În orașul Viflaem
Veniți toți că să vedem
Că astăzi ni s-a născut

Domnul cel far' de-nceput
Și astăzi s-a împlinit
Pre cum a fost prorocit

Că se va naște Hristos,
Mesia, chip luminos,
Din fecioara Maria.

Trei crai de la...

Lirica de dragoste si dor

Lacrimioare:

Multe flori lucesc in lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lacrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!

Voi sunteti lacrimi de ingeri
Pe pamant din cer...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Crâncu, vânătorul codrului

Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...