Caută în folclor: zgarcit, pagina 3
Sarea omului zgârcit se duce odată cu mătura.
Coşgiuc să fie, că zgârcitul moare şi pe degeaba.
Până să-l lase inima pe bogatul zgârcit, îi iese săracului sufletul.
Mai degrabă o vacă stearpă ţi-ar da lapte decât zgârcitul vreun ban.
În loc de inimă, zgârcitul are o pungă mare.
Cel ce are avere e mai zgârcit ca cel ce n-are.
Cel zgârcit moare cu pâinea-n traistă.
În casa zgârcitului nici şoarecii nu se duc.
Sacul zgârcitului gură n-are şi al risipitorului fund n-are.
Banul, bucuria celor zgârciţi.
Bogatul zgârcit e mai sărac decât un cerşetor.
De ce eşti zgârcit la vorbă când ştii că poţi câştiga atâtea lucruri cu vorbe bune?
Mai usor faci un put in mare decat o gaurica in punga zgarcitului.
Descântec de iele
Apuca N.
Pe cale,
Pe cărare,
Se-ntâlnia cu nouă fete mari în cale,
Nouă flăcăi,
Nouă şoimani,
Nouă fete mari,
Nouă şoimane.
Şoimanii
Cu steagurili ridicate
Şi steagurili în capul lui N.
Le-a azvârlit,
În...
Descântec de joimăriţe
O purces N.
Care-i apără Rusaliile,
Pe cale,
Pe cărare
Şi la mijloc de cale
Cu Rusaliile întâlnitu-s-o,
În faţa lui izbitu-s-o,
Mâinile dămblăgitu-i-a,
Vinele la picioare zgârcitu-i-o,
Pieptul în sus...
Zâna apelor
Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.
Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...
Dănilă Prepeleac
Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...
Ivan Turbincă
Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din...















