Caută în folclor: frica, pagina 7
Fricos ca dânsul
Descântec de ursită: Hai, vacă roşă, că eu te henesc
Descântec de ursită:
Descântătoarea ține în mâna un șomultoc legat, în care se află o săgeată făcută din nouă ace de la o vădană, voz de rug și lemn de răchită, legate toate cu sbici de la cai; mai ține în mână și secerea și cuțitul, iar în...
Sunt surori cu florile
Albe cum sunt zorile
Cand in fata le adun
Fara frica de sapun
Iar de nu,
Nici nu mai spun
Raspuns: mainile
Coada ca o furculiță
Roșioară sub bărbiță,
Iarna plec de-aici din țară,
Primăvara mă-ntorc iară,
Lângă voi stau fără frică
Și mă cheamă...
Răspuns: rândunică
Prâslea cel voinic şi merele de aur
Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...
Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit
A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...
Crâncu, vânătorul codrului
Zice c-a fost odată un om şi, când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc din nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi...
Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte
A fost odată un împărat şi o împărăteasă; ei nu făceau copii; umblase pe la toţi vracii şi vrăjitorii, pe la toate babele şi cititori de stele, şi toţi rămaseră de ruşine, căci n-avură ce le face. În...
Balaurul cel cu şapte capete
A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până...
Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa...
Fata babei și fata moșneagului
Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot...
Făt-Frumos cel rătăcit
A fost odată o păreche de oameni, muncitori, de! cum dă Dumnezeu. Toată nădejdea lor era într-o iapă cu care se hrăneau. Și ar fi voit și ei să aibă un copilaș, dar fu peste poate. Cercetară în dreapta și în stânga, ca să...
Făt-Frumos cu carâta de sticlă
A fost odată un om, căruia i se urâse cu deșertăciunile cetăților și se făcuse sihastru. Vezi că văzuse el că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. Acolo el avu vecini fiarele...
Făt-Frumos din lacrimă
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...
Lupul cel Năzdrăvan și Făt-Frumos
A fost odată un împărat și o împărăteasă. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângă palaturile lor o grădină foarte frumoasă. Și atât de drag îi era florile acestui împărat, încât însuși cu multă tragere de inimă...
Omul de piatră
A fost odată un împărat și o împărăteasă, amîndoi tineri și frumoși, dar nu făceau copii.
Într-o zi, veni la împăratul un arap buzat și-i zise:
— Să trăiești, luminate împărate! Am, auzit că împărăteasa nu face copii și...
Pasărea măiastră
A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu...















