Caută în folclor: oala

Oala găurită nu păstrează apa.

Oala de aramă cade şi nu se sparge, dar glasul i se aude.

Oala cu mâncare supravegheată nu se varsă pe foc!

Oala păzită niciodată nu dă în foc.

Oala şi ţucalul tot dintr-un lut amândouă.

Descântec de asorit din Cernișoara: Fugi de soare, Că te-ajunge sfântu soare,...

Descântec de asorit:
(insolație)

Dacă cineva stă prea mult cu capul gol la soarele fierbinte, atunci capătă durere de cap și de pântece, și are scaun prea des, sau cum se zice: îi merge pântecele, semne învederate că-i asorit.

Atunci...

Uite cât de uituc sunt: mereu uit să iau orez din oala mea şi-l iau din oala altuia.

Râde ciob de oală spartă.

Pe când cerbul alerga încă în pădure, omul punea oala la foc.

Burta goala baga-n oala.

Ii sta bine ca si cainelui cu oala-n cap.

În oala acoperită nimeni nu ştie ce fierbe.

La casa cu noroc fierbe oala fără foc.

Ride un ciob de-o oala sparta.

Zorila pana se scoala se duce zama din oala.

Descantec de Muma Padurii (cu o mătură, foc, un topor şi o oală cu apă)

Descântec de Muma Pădurii:

Descântătoarea ia o mătură, foc, un topor şi o oală cu apă. Se aşează în pragul uşii de afară şi cât descânta se uita la un pom. Muma copilului şade la spatele ei. Se descântă numai când soarele e pe muchie, gata de...

Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala

Râde hârb/ciob de oală spartă

Oţetul iute crapă oala în care e pus.

Când dă în clocot, oala îşi stinge focul.