Descantec de Muma Padurii (cu o mătură, foc, un topor şi o oală cu apă)

Descântec de Muma Pădurii:

Descântătoarea ia o mătură, foc, un topor şi o oală cu apă. Se aşează în pragul uşii de afară şi cât descânta se uita la un pom. Muma copilului şade la spatele ei. Se descântă numai când soarele e pe muchie, gata de asfinţit. Când zice "cu focul te-oi arde" - aruncă jos focul; "cu mătura te-oi mătura" - atinge cu ea de pardoseală; "cu apa te-oi îneca" - varsă jos apă; " cu toporul te-oi tăia" - ciocăneşte cu el în stâlpul uşii, în dreapta şi în stânga.

U, Muma Pădurii,
U, Tatăl Pădurii,
Ceartă-ţi cânii tăi,
Căţelele tale,
Caii tăi,
Telegarii tăi,
Armăsarii tăi,
Zmeii tăi,
Zmeoaicele tăi,
Să nu vie la N.
Să-l zdrobească,
Să-l zdruncinească,
Din somn să mi-l deştepteze,
Că eu cu focul te-oi arde,
Cu mătura te-oi mătura,
Cu apă te-oi îneca,
Cu toporul te-oi tăia.

Muma Pădurii este un personaj din mitologia romanească. În tradiția populara romanească este o vrăjitoare considerata o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanța.

Ea este adeseori prezentată ca dușmană a eroilor pozitivi precum Zmeul sau Balaurul. Uneori acesta din urma este prezentat ca fiul al ei. Muma Pădurii trăiește singuratică ni inima pădurilor adânci și e caracterizată printr-o înfățișare groteasca, prin răutate și mărginire. Eroul pozitiv o învinge însă întotdeauna.

La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetica, fantastică.