A plecat cutare pe cale,
Pă cărare,
Și s-a-ntâlnit în cale,
În cărare,
Cu muma pădurii,
Cu miază-noapte,
Cu vânturili,
Cu vârtejurili,
Cu spaima copiilor.
Toate pe cutare l-a speriat,
L-a ciupit.
L-a trântit,
L-a znopit,
L-a speriat,
L-a spăimântat.
Eu cu limba-am descântat,
La pădure m-am uitat,
Muma pădurii-am tocat
Dî la cutare
Dân casă,
Dân masă,
Dân fereastră,
Dân țoalili lu' cutare,
Dân pat,
Dân ușă,
Cu toporu-am tocat,
Cu cuțâtu-am dat,
Muma pădurii-am depărtat,
Să să ducă pă cuțâte ascuțâte,
Pă poteci părăsâte,
La caii ei,
La copiii ei,
La mă-sa,
La ta-so,
La frați,
La surori,
Acolo să joace,
Acolo să să trântească,
Acolo să să znopească,
Pă cutare să-l părăsească.
Că eu cu peria am dat,
Muma pădurii de la cutare am depărtat,
Muma pădurii,
Spaima copiilor,
Zburătorii, zburăturoaicili,
Zmeii, zmeoaicili.
Miază-noapte, cu mătura am măturat pă cutare,
Cu apă am spălat-o,
Cu tămâie am tămâiat-o,
Pă cutare-am curățat-o
Dă ciupituri,
Dă spăimântături
Dî la miază-noapte,
Dî la miazăzi,
Dî la muma pădurii,
Că la scăpătat m-am uitat,
Le-am strâns și le-am adunat
Și cu toporu le-am tocat,
De la cutare le-am depărtat
Și l-am lăsat curat,
Luminat,
Ca Maica Domnului dân cer cum l-a lăsat,
Ca steaua-n cer,
Ca roua-n câmp,
Ca strugurili-n vie,
La cutare leacu dî la mine să-i fie;
Leac de la mâna mea
Șî de la Maica Precista.
Să ia topor, perie, foc, fus, cuțât și te duci cu ele la tocatori, arunci tămâie-n oală și toci cu toporu pă tocatori și descânți de trei ori descântecu cu asta. 13 sept. 1957, Inf. Maria Stîngă, țărancă, 50 ani, sat Rădești, com. Oporelu, jud. Olt, Din "Poezii populare românești" - culegere de Ion Nijloveanu
Vrăji și descântece Româneşti