Descântec de muma pădurii: A plecat cutare pe cale, Pă cărare,...

Descântec de muma pădurii:

A plecat cutare pe cale,
Pă cărare,
Și s-a-ntâlnit în cale,
În cărare,
Cu muma pădurii,
Cu miază-noapte,
Cu vânturili,
Cu vârtejurili,
Cu spaima copiilor.
Toate pe cutare l-a speriat,
L-a ciupit.
L-a trântit,
L-a znopit,
L-a speriat,
L-a spăimântat.
Eu cu limba-am descântat,
La pădure m-am uitat,
Muma pădurii-am tocat
Dî la cutare
Dân casă,
Dân masă,
Dân fereastră,
Dân țoalili lu' cutare,
Dân pat,
Dân ușă,
Cu toporu-am tocat,
Cu cuțâtu-am dat,
Muma pădurii-am depărtat,
Să să ducă pă cuțâte ascuțâte,
Pă poteci părăsâte,
La caii ei,
La copiii ei,
La mă-sa,
La ta-so,
La frați,
La surori,
Acolo să joace,
Acolo să să trântească,
Acolo să să znopească,
Pă cutare să-l părăsească.
Că eu cu peria am dat,
Muma pădurii de la cutare am depărtat,
Muma pădurii,
Spaima copiilor,
Zburătorii, zburăturoaicili,
Zmeii, zmeoaicili.
Miază-noapte, cu mătura am măturat pă cutare,
Cu apă am spălat-o,
Cu tămâie am tămâiat-o,
Pă cutare-am curățat-o
Dă ciupituri,
Dă spăimântături
Dî la miază-noapte,
Dî la miazăzi,
Dî la muma pădurii,
Că la scăpătat m-am uitat,
Le-am strâns și le-am adunat
Și cu toporu le-am tocat,
De la cutare le-am depărtat
Și l-am lăsat curat,
Luminat,
Ca Maica Domnului dân cer cum l-a lăsat,
Ca steaua-n cer,
Ca roua-n câmp,
Ca strugurili-n vie,
La cutare leacu dî la mine să-i fie;
Leac de la mâna mea
Șî de la Maica Precista.


Să ia topor, perie, foc, fus, cuțât și te duci cu ele la tocatori, arunci tămâie-n oală și toci cu toporu pă tocatori și descânți de trei ori descântecu cu asta.