Lunea de dimineaţă, până a nu răsări Soarele, se descântă deasupra unui pahar de rachiu ori de vin, sau de borş din care n-a gustat încă nimeni, de trei ori una după alta, spunându-se:
Stai matrice, Nu hui, Nu pocni, Prin oase nu te porni! Matriciu prin sete, Matriciu prin foame, Matriciu prin deochi, Matriciu prin fierbinţeală, Matriciu prin spaimă, Matriciu prin neodihnă, Matriciu de 99 feluri, Matriciu de 99 de soiuri, Ieşi de unde eşti - Din piept, De sub piept, Din inimă, De sub inimă, Din şele, Din braţe Şi din maţe, Din toate încheieturile Şi din toate ciolanele. Ca tu, de nu-i ieşi, Cu 99 de coase te-oi cosi, Din trup şi din toate oasele. Te-oi porni, Cu 99 de seceri te-oi secera, Din trup şi din toate încheieturile Te-oi lua Şi-n Marea Neagră te-oi mâna. Şi acolo te-oi aşeza, Acolo-i sta, Acolo-i bea, Acolo-i dispărea, Şi pe N. în pace-i lăsa. N. să rămâie curată Şi luminată Ca Dumnezeu când a făcut-o, Ca maică-sa când a născut-o, Ca argintul strecurat Cum e de Dumnezeu lăsat, Ca Soarele pe senin, În veci vecilor Amin!
Matrice în limbajul popular poate însemna crampă, colici, reumatism, spas sau uter. Indiferent de semnificația acestui cuvânt, descântecul este menit să îndepărteze o suferință fizica, să grăbească vindecarea.