Vrajă de facere de dragoste în 3 etape

Vrajă de facere de dragoste în 3 etape

1) Fata care voiește să-și facă de dragoste, se duce mai întâi sâmbătă seara în scăpătatul soarelui și ia apa din fântână într-o oală sau sticlă curată. Ajunsă la fântână zice versurile primei părți a descântecului:

- Bună seara fântână lină.
- Mulțumim dumitale tânără copilă.
- Șezi.
- Nu șed.
Că n-am venit să șed,
Și-am venit să-mi dai
Cătările tale,
Să strâng dragostele în ele,
Cum nu poate răbda de tine
Toate lighioanele,
Toate păsările,
Așa să nu poată răbda…
(cutare - se spune numele iubitului)
De vorba, de chipul, de ochii
Și sprâncenele mele.
Toată lumea,
De la mic pân’la mare,
Mai vârtos… (cutare).

2) Duminica de dimineața se scoală în revărsatul zorilor, ia apa și începe a vrăji cu busuioc, para de argint și fir roșu. Această a doua parte a descântecului se face pe vatra focului.

Mă sculai Duminică de dimineață,
Pe ochi nespălată,
De rouă nescuturată.
Maica Precista mă văzu,
Jos din cer se scoborî,
Pe scară de argint
Și la mine veni.
Cu buciumul buciuma,
Dragostile le aduna,
În astă oală le băga.
Cum nu poate răbda vaca de vițel,
Și oaia de miel,
Și scroafa de purcel,
Și cloșca de pui,
Gâsca de boboc,
Bobocul de gâscă, -
Așa să nu poată răbda,
Toate fetele,
Toate nevestele,
Toate preotesele,
Toate miresele,
Toți popii,
Toți protopopii,
Toți zapcii,
Toți conțilii,
Toți primarii,
Toți notarii,
Toți judecătorii,
Toți întâlnitorii,
Toți băieții,
Toți logofeții,
De la mic pân’la mare,
Mai vârtos… (cutare) !

3) Când fata termină partea a doua a descântecului, mai adaugă și cuvintele: "Cum arde vatra de foc și focul de vatră, așa să ardă inima în mic și în mare, mai vârtos în… (cutare), și cum trage fumul la coș, așa să tragă la mine și mic și mare, mai vârtos (cutare) !" Apoi fata iese afară și se întoarce cu fața spre soare și rostește partea a treia a descântecului:

Răsai soare,
Frățioare,
Nu răsări pe garduri uscate,
Pe țoluri vărgate;
Răsai pe ochii mei,
Pe genele mele,
Pe sprâncenele mele,
Să se uite lumea cu drag la ele !
Cine’n urmă mi-o călca,
În gura mi’o căuta;
Cine cu mine n’o vorbi,
Inima’n el o plesni!

Cu apa astfel vrăjită, se stropește fata pe frunte, se spală pe ochi, iar busuiocul cu paraua de argint le poartă cu sine.