Descântec de Muma Pădurii: Copii cărora li se fură somul...

Descântec de Muma Pădurii:

Copii cărora li se fură somul sunt descântaţi la uşă cu toporul în apă neîncepută, cu lumânărică şi lemn de alun:

Tu Muma Pădurii,
Tu Păduroiule,
Cu vacele vii,
Cu vacele să te duci,
De la N. să fugi.

Se pune o secere atârnată de ușă și se zice:

Secere secerătoare,
Cum eşti ziua tăietoare,
Să fii noaptea păzitoare
La N.
Prin pat,
Pe sub pat,
Prin aşternut,
Pe sub aşternut.

După ce se zic de trei ori versurile de mai sus se iau trei cărbuni aprinşi şi, punându-se în trei locuri la uşă, se zice:

Voi, aceşti cărbuni,
Să vă faceţi trei îngeri buni
Să păziţi prin bătătură,
Prin casă,
Pe sub masă,
Prin pat.
Unde veţi afla de Muma Pădurii
S-o luaţi,
Să o sfărâmaţi,
Inima să i-o mâncaţi.
În casă să n-o mai lăsaţi,
Căci Muma Pădurii copilul mi-a izmenit
Şi mi l-a prăpădit.
Muma Mumelor,
Muma-Pădurilor,
Eu te strig,
Tu să-mi răspunzi;
Eu să-ţi dau,
Tu să-mi dai;
Eu îţi dau plânsul meu,
Tu să-mi dai odihna [copilului meu].
Să doarmă ca tunul,
Să tacă ca alunul;
Cum dorm păsările întine,
Aşa să doarmă copilul la mine.

Apoi i se dă copilului să bea şi se afumă cu anumite buruieni.


Muma Pădurii este un personaj din mitologia romanească. În tradiția populara romanească este o vrăjitoare considerata o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanța.

Ea este adeseori prezentată ca dușmană a eroilor pozitivi precum Zmeul sau Balaurul. Uneori acesta din urma este prezentat ca fiul al ei. Muma Pădurii trăiește singuratică ni inima pădurilor adânci și e caracterizată printr-o înfățișare groteasca, prin răutate și mărginire. Eroul pozitiv o învinge însă întotdeauna.

La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetica, fantastică.