Descântec de a chema ursitul să vie prin aer sau de a aduce ursitul pe sus: Nu învârtesc vârtelnița

Descântec de a chema ursitul să vie prin aer sau de a aduce ursitul pe sus:

Aducem apă de la roata morii din Cârstănești, o punem într-un ulcior, și-l punem la foc ca să fiarbă în clocot. După aceea luăm o vârtelniță, de pe care se deapănă cânepa, o ducem în podul casei și o așezăm în locul unde iese mai gros fumul din horn. Vârtelnița o învelim cu o haină a ursitului, și începem a învârti vârtelnița înapoi, zicând cuvintele ce urmează. E de notat faptul că femeia care își așteaptă ursitul trebuie să fie în pielea goală, și să zică:

Nu învârtesc vârtelnița,
Ci învârtesc mintea lui (numele).
Și gândul lui.
Să n-aibă stare,
Nici alinare,
Până la mine n-o veni.
Până cu mine s-o întâlni,
Până cu mine n-o grăi.
N-aibă stare, nici alinare,
Atâta într-un loc,
Cât arde un fir de păr în foc
N-aibă fată frumoasă,
N-aibă văduvă rămasă.
N-aivă mamă,
N-aivă tată.
N-aivă cu nimeni a fi,
N-aivă cu nimeni a grăi,
Până la mine n-o veni
Și cu mine n-o grăi.