Descântec de ursit: Arde dealul Măgurii,...

Descântec de ursit:

Marți seara la ora nouă, ieșind afară, să stai pe tăietorul pe care tai lemne (tocător) în așa fel încât să vezi turnul bisericii satului, și să zici:

Arde dealul Măgurii,
Ba nu arde dealul Măgurii
Ci arde turnu bisericii.
Ba nu arde turnu bisericii,
Ci arde pălăria în cap la ursitul meu.
Ba nu arde pălăria-n cap,
Ci capu-n pălărie.
Nu capu-n pălărie,
Ci cămașa pe spate,
Ba nu cămașa pe spate,
Ci spatele în cămașă,
Ba nu spatele-n cămașă,
Ci opincile-n picioare.
Ba nu opincile-n picioare,
Ci picioarele-n opinci.
Să aibă foc în pălărie,
Șoareci în cioareci,
Furnici în opinci,
Să-l ardă,
Să-l muște,
Să-l piște,
Să n-aibă stare nici alinare,
Până la mine n-are plecare.
Cu mine dintr-un pahar să bea,
Dintr-un castron să mănânce,
Într-un pat să se culce.
Să vie, să vie, să vie:
Fuga ca vântu,
Repede ca gându.
La noapte în vis să-l visez,
Pe mâine dimineață
Anume să-l văd
Și să-l cunosc.