Descântec de făcătură: Hăi Rujană roșie, Cu buzele galbene...

Descântec de făcătură:

Luăm cămașa femeii bolnave și să avem la îndemână un mai cu ajutorul căruia se bat hainele la spălat, o săcure, o seceră și o lingură, și începem a zice:

Hăi Rujană roșie,
Cu buzele galbene.
La (cutare) nu veni:
Că n-ai pat de culcat,
Nici lingură de mâncat,
Nici locuț de așezat.
Nu gândi ce-ai face:
Bărbat din bărbatu (cutărei),
Bogăție din bogăția (cutărei),
Coconi, din coconii (cutărei),
Boi din boii (cutărei),
Casă din casa (cutărei).
Că de nu ți-oi face, ce ți-oi face:
Cu securea dumica-ți-oi,
Cu secera secera-ți-oi,
Și-napoi abate-ți-oi.
Mai înfocat.
Și mai spurcat,
Pe capu cui te-a dat.


După aceea luăm săcurea și-o băgăm prin gura cămeșii și ținând de coada săcurii dăm de nouă ori către cei patru pereți ai casei. Luăm apoi săcurea și-o băgăm pe gura cămășii, și dăm de nouă ori în cărbunii de foc, ce se află pe vatra cuptorului. Asemenea și maiul de bătut rufe, îl băgăm prin gura cămășii femeii bolnave, căreia îi descântăm și dăm de nouă ori în încheieturile maiului.

Luăm apoi săcurea, secera, maiul de bătut rufe și lingura, și le împlântăm lângă peretele casei și zicem: eu nu împlânt în pământ, ci în inima aceleia care a făcut făcătura pe (cutare).

Cămașa o dăm, s-o ducă înapoi la bolnavă, și să i-o pună sub căpătâi, sub perină, și dacă nu doarme greu, va visa cine a făcut făcătura pe dânsa.