Descântec pentru laptele pierdut: - Nea, Suraie, nea...

Descântec pentru laptele pierdut:

Marți sau vineri seara, când e lună plină, luăm tărâțe și sare și le mestecăm laolaltă în pragul grajdului, făcând peste ele cruce cu un cuțit și zicem:

- Nea, Suraie, nea,
Nu te strig pe tine,
Ci strig laptele tău.
Untul și smântâna.
A mers Suraia
De la casă, de la masă,
Voioasă și sănătoasă,
Răgind și rumegând.
Când a fost la miez de cale,
S-a întâlnit cu Petru, cu Sânpetru,
Răgind și rumegând.
Sânpetru a întrebat:
-Tu vacă, ce răgești și ce rumegi?
- Cum focu n-oi răgi:
Pulpa mi-a stricat,
Vițelul l-a fermecat
Mana mi-a luat.
Sânpetru a strigat:
Voi strigoi vrăjitori
Și tu fata pădurii,
De no-ți tocmi ce-ați stricat,
Să fiți blestemate și afurisite
De mine, de Dumnezeu,
Dar mai ales de Fiul Său,
De Maica Preacurata
Și toți sfinții lui Dumnezeu.

După aceea luăm fierul cel lung al plugului și-l înroșim în foc. Apoi mulgem peste el în cruciș câte trei picături din toate țâțele vacii; astfel laptele pierdut și-l va recăpăta.