Caută în folclor: omul e harnic ca

23 rezultate

Povestea lui Stan Pățitul

Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.

Și, ca băiat...

Basme Româneşti

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...

Basme Româneşti

Omul harnic, muncitor, de pâine nu duce dor.

Proverbe și zicători Româneşti despre muncitori, dor, oameni

Omul harnic munceste din greu.

Proverbe și zicători Româneşti despre muncă, oameni

Omul harnic merge la lucru şi când plouă, şi când spulberă.

Proverbe și zicători Româneşti despre ploaie, oameni

La omul harnic sărăcia se uită pe fereastră, dar nu îndrăzneşte să intre.

Proverbe și zicători Româneşti despre sărăcie, uitare, oameni

Omul harnic plânge nu de sărăcie, ci de sănătate, ea e avuţie.

Proverbe și zicători Româneşti despre sărăcie, sănătate, oameni

Omul care este harnic totdeauna are praznic.

Proverbe și zicători Româneşti despre oameni

Omul harnic caută a aduna la bogăţii ca furnica la muşuroi.

Proverbe și zicători Româneşti despre bogăție, căutare, oameni

La omul harnic, pământul e darnic.

Proverbe și zicători despre pământ, oameni

Cumpătul ţine sănătatea omului şi hărnicia — averea.

Proverbe și zicători Româneşti despre sănătate, bogăție

Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă

A fost odată un țăran și-l chema Neagoe. Acest țăran era om voinic și harnic. Nu-i păsa lui de nu știu cine de ar fi fost. Vezi că-și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din...

Basme Româneşti

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...

Basme Româneşti

Dănilă Prepeleac

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el...

Basme Româneşti

Făt-Frumos cel rătăcit

A fost odată o păreche de oameni, muncitori, de! cum dă Dumnezeu. Toată nădejdea lor era într-o iapă cu care se hrăneau. Și ar fi voit și ei să aibă un copilaș, dar fu peste poate. Cercetară în dreapta și în stânga, ca să...

Basme Româneşti

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Basme Româneşti

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...

Basme Româneşti

Soacra cu trei nurori

(de Ion Creangă)

Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte.

O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi...

Basme Româneşti

Voinicul cel fără de tată

A fost un împărat ş-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată şi o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cât ai da...

Basme Româneşti