Cerbul din Buznea: Verde foaie și-un dudău, Mare-i dealul la Bacău...

Cerbul din Buznea:

Verde foaie și-un dudău,
Mare-i dealul la Bacău,
Dar mai mare-i dorul meu,
Dorul meu si-al dumitale,
Merge singur pe cărare.

Pe cărarea lucioasă
Nimerii la altă casă
Unde bărbatul nu-i acasă,
Și bărbatu-i la chirie,
Ha-i-ar numele să-i vie!
Ha-i-ar boii și tânjala,
Pe bărbat să-l ieie boala,
Ha-i-ar boii și proțapul
Pe bărbat să-l ieie dracul!
Verde foaie grâu mărunt,
Hai, ursarii la pământ,
Să s-audă rumegând!

Cerbul se îmbolnăvește, cade la pământ. Un ursar îl descântă

Măi, de trei ani de zile,
De când umblu după tine,
Ca sa te găsesc pe tine, măi!

Măi, eu pe tine te-am găsit.
Lanțu-n coarne ți l-am pus
Și-n sat la fete te-am adus.

Măi, fetele când te-au văzut,
Tu pe loc ai și căzut, măi!

Dar, ce ai tu, măi încornoratule
Și speriatule, mă?
Măi, mărui, mărui,
În pădure te găsii pe-o cărare neumblată
Numai de furnici pișcată
Și de boabe fermecată, măi!
Măi, tu acolo statei
Și te zvârcoleai,
De numele tău auzea
Decât Maica Precista
Și sfânta Duminică, măi!

Măi, ea din cer s-a pogorât
Și ți-a luat de pe trup
Par de lup,
Din copite,
Par de vite,
De pe spinare,
Funduri de căldare,
Din cornițe,
Perdeluțe.
Și te-a lăsat
Curat și luminat
Ca Maica Domnului ce te-a lăsat, măi!

Dar ce ai tu, măi încornuratule
Și speriatule, măi!
Măi, la fântâna cea din vale
Scoate apă-o fată mare.
Scotea apă și plângea
Ca tare s-ar mărita.
Sus, Valeru, nu te da!

Covățica cea cu pere
Măi, că-i da maica-sa avere
Și coliba de la câne,
Care-ar sa te piarză mâine, măi!
Măi, uite-te tu bine
Dacă mă cunoști pe mine, măi!
Eu sunt eu
Și iarăși eu
Și mă cheamă cum știu eu
Și mai am trei frați ai mei:
Stoica, Matei și Lascarache
Și cu mine se fac patru,
Să știi ca tot te ia dracul, măi!
Pai, uita-te bine-n cureaua mea,
Trei cuțite-nfipte-n ea.
Unul râde, unul plânge,
Unul spune c-ar bea sânge, măi!
Măi ursare, ursăraș,
Adă iute-un cuțitaș
Să iau sânge cerbului.

Din vâna gâtului,
Din creștetul capului
Și din sfârcul nasului!
Și-alta foaie de dulici,
Vin la tata, un te duci,
Așa, tătuc-așa!
Dar ce ai tu, măi încornoratule
Și speriatule, măi?
Vreau pe mine să mă prindă
Și pe tine să te vândă, măi!
Să te ducă la abator,
Să facă din cărnița ta rasol
Și din cornițele tale cuiere
Să puie hainele-n ele, măi!
Dar tu ce ai, măi încornoratule
Și speriatule, măi!

Măi, dă din coadă, dă din trup,
Ca să nu te dau la lup, măi!
Măi, că lupul de te mânca
Va fi vai de pielea ta,
Sus, Valere, nu te da, măi!
Mai, dar ce ai tu încornoratule
Și speriatule, măi!
Dar să iasă
Gospodarii de casă
Muțumiți?
Vrai, tu, măi?
Dar s-ajungem noi la televizor,
Vrai, tu, măi?

Cerbul clămpănește afirmativ. Toți ursarii strigă pe o melodie vioaie

Măi, să ții minte ce ți-am spus,
Să mai săi o dată-n sus
Și cu trișca să mi-o zici,
Că ne ducem de pe aici!
Și-altă foaie de ovăz,
Toți ursarii sar pe jos!

Ursarii se dau la o parte ai fac loc ciobanului, al cărui joc urmează. Ciobanul joaca și ursarii strigă

Hei, săracu ciobănaș,
Cum mănâncă caș,
Dimineața urdă dulce,
Mă săruta și se duce,
Numai când m-oi duce eu

Să-i ajute Dumnezeu
Tot aici și iar aici,
S-o rupt ața la opinci

Și fundul la bernevici
Și mă costa-un leu și cinci
Și c-un băț o dat aici

Un singur ursar bate în tobă o singura dată

Hei, nu-mi place urda dulce
Și-mi place cașul sărat,
Să mă duc sara prin sat,
La fimeia cu bărbat
Hei, m-a prins și m-a legat
Și mă-ntreabă ce-am cătat ?
Gurița de sărutat,
Ochișori de dezmierdat.
Hei, nu to da nici tu, nici tu,
Că băiatu sare-acu
Hei, băiatu-i tinerel
Și copila-i ca și el.

---

Personajele:

- Cerbul: este realizat din piei de iepure cusute pe un sac. Capul are coarne ramificate, bot cu falca de jos mobilă. Capul și corpul sunt ornate cu podoabe colorate și strălucitoare: cordele/panglici , hurmuz (mărgele), oglinzi, etc.

- Ursarii: sunt 6, ia costumele lor domină culoarea albastră. Au sadelci cu clopotei. Pe cap poartă comanace sau fesuri, ornate cu panglici, canafi, hurmuz. În timpul jocului, poartă pe fata măști, care sunt fixate de fesuri confecționate din piele de oaie, lăsându-le liberi numai ochii. Când nu joaca, întorc fesurile cu fața spre spate. În picioare poartă opinci. La genunchi au bucăți de blană. Bat ritmul în tobe.

- Căpitanul: poartă costum național.

- Ofițerii: în număr de doi, ca și căpitanul, poartă costume naționale ca arnăuții.

- Ciobanul: poartă căciulă hazlie și haine vechi, din blană de oaie. În mână duce o cârâitoare, pe care o folosește făcând mult zgomot; are și bâtă iar la brâu are atârnați clopoței.

- Baba: poartă haine femeiești așa cum obișnuiesc bătrânele la țara.

- Fluierarul: se îmbracă în haine de toate zilele.