De când Domnul s-a născutu'

De când Domnul s-a născutu'

Și pământul s'a facut-u,
Și cerul s'a ridicat-u
Pe patru stalpi de argint-u
Mai frumos impodobit-u
Tot cu stele marunjele.
În mijlocul stelelor,
Sade Maica și cu Fiul.
Fiul plânge, Maica-I zice:
Taci, Fiule, nu mai plânge,
Ca Ti-oi darui eu Tie
Doua mere, doua pere,
Și scaun de judecata,
Ca să judeci lumea toată;
Să dai dreptii Ia dreptate
Și strambii la strambatate.
Cei din casa sa traiasca,
Pe noi sa ne daruiasca.