Sub poale de codru verde O zare de foc se vede, Iar la zarea focului Stau haiducii codrului, Nu stiu zece sau cincisprece Ori peste suta mai trece, Ci mi-si frige un berbece, Dar nu-l frige cum se frige, Ci-l infige in carlige Si-l intoarce prin belciuge Ca sa-i fie carnea dulce. Sub umbra de paducel Voinicii mananc din el Si din gura zic astfel: ,,Codre, codre infrunzit, Tine-ma-n tine ferit, Ca nimic nu ti-am stricat Si nu ma simt vinovat: În tine de cand intrai Numai o creanga taiai, Armele de-mi atarnai. Le-as fi pus, codre, pe jos, Dar pamantu-i umedos Si fierul e ruginos. Codre, codre, dusman esti! Tu voinicii amagesti Si de dusman nu-i feresti. Cat esti, codre, de frunzos, Iarna putrezesti tu jos Si voinicii zac la gros!