Doina voiniceasca:
Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede,
Iar la zarea focului
Stau haiducii codrului,
Nu stiu zece sau cincisprece
Ori peste suta mai trece,
Ci mi-si frige un berbece,
Dar nu-l frige cum se frige,
Ci-l infige in carlige
Si-l intoarce prin belciuge
Ca sa-i fie carnea dulce.
Sub umbra de paducel
Voinicii mananc din el
Si din gura zic astfel:
,,Codre, codre infrunzit,
Tine-ma-n tine ferit,
Ca nimic nu ti-am stricat
Si nu ma simt vinovat:
În tine de cand intrai
Numai o creanga taiai,
Armele de-mi atarnai.
Le-as fi pus, codre, pe jos,
Dar pamantu-i umedos
Si fierul e ruginos.
Codre, codre, dusman esti!
Tu voinicii amagesti
Si de dusman nu-i feresti.
Cat esti, codre, de frunzos,
Iarna putrezesti tu jos
Si voinicii zac la gros!
Culeasa de Vasile Alecsandri
Lirica de dragoste si dor
Bobii:
Trage, mandro, cu bobii, [1]
Nu-ti mai lacrima ochii.
De-or cadea bobii in zece,
Sa stii ca dorul nu-mi trece.
De-or cadea bobii in opt,
Sa stii ca mi-e dor de tot.
Culeasa de Vasile Alecsandri
Doine