Mitul Babei Dochia - Babele

Mitul Babei Dochia - Babele

Mitul Babei Dochia este unul dintre cele mai vechi și importante mituri românești, acest mit fiind găsit în mai multe variante.

Una din variante denumita Traian și Dochia, povestește ca Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmărită fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Ceahlău, împreună cu oile sale. Ea este ajutată să se ascundă de Maica Domnului, care o transformă împreună cu turma sa în stânci.

O altă variantă a mitului povestește ca Dochia avea un fiu pe nume Dragobete, care s-a căsătorit împotriva voinței mamei sale cu o fată frumoasă. Ca o soacră răutăcioasa, Baba Dochia i-a dat norei sale, într-o zi rece de iarna, un ghem de lână neagra spunându-i să se ducă la râu cu el și să-l spele și să nu se întoarcă până când nu face lâna albă. Săraca fată a spălat lâna până când mâinile i-au sângerat, dar lâna tot neagră a rămas. Mișcat de suferința fetei, Isus i s-a arătat acesteia și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mare a fost mirarea fetei când a văzut ca lâna spălată cu apa în care a pus floarea, s-a albit.

Fericită că a reușit să treacă cu bine peste aceasta încercare grea, la care o supusese soacra-sa, Baba Dochia, fata s-a întors acasă.
Acasă fata nu a fost primita bine, din potrivă, soacra auzind povestea a acuzat-o pe fata ca are un iubit, pe Mărțișor. Așa-i spusese fata bărbatului care a ajutat-o, recunoscându-l pe Isus.

După această întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, convinsă că primăvara venise deja, doar văzuse floarea roșie, semn că zăpada s-a dezghețat și că primăvara a venit. Urcând muntele, Baba Dochia s-a încălzit și-a tot scos rând pe rând cele 12 cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea capricioasă s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Începuse să ningă și să înghețe totul în jur.

Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.

Tradiția românescă spune că primele noua zile ale lunii martie sunt considerate babe și că fiecare dintre noi în această perioadă trebuie să își aleagă o babă, o zi, și în funcție de cum va fi ziua aleasă, frumoasă sau urâtă, cu noroc sau cu ghinion , așa va fi tot anul .