R:
Ai lerului, Doamne,
Paște Neagu oile.
Paștele, pornește-le,
Di’nainte ‘ntoarce-le,
’N laturi potrivește-le,
Din fluier doinește-le,
De pe urmă ‘ndeamnă-le
Și la târlă mână-le.
Dar târla unde le-a pus?
Sus, sus, sus la munte, sus,
Sus la vârful munților,
Sub cel paltin gălbior.
Vânt de vară se scoboară,
Vânt de vară, primăvară,
Frunza ca mi-o scuturară
Și pe câmp o revărsară,
Oile să ‘ntărâtâră,
Mare ramat ca făcură.
De la cer pân la pământ,
De le-auzi Domnul Sfânt.
Jos la ele a scoborât
Și din gură a grăit:
”Hai, Neagule, Făt-Frumos,
Ale cui sunt ceste oi,
De zbirar’-așa frumos,
Așa frumos, cuvios?”
Zise Neagu Făt-Frumos
Către Domnul, cuvios:
Hai, Tu, Doamne milostiv,
Ce stătuși de mă ‘ntrebași,
Cu dreptate spune-ți-oi,
Ale cui sunt ceste oi:
D’ale Tele, cu ale mele;
Eu le pasc Tu le păzești,
Eu la mulg, Tu le înmulțești,
Eu le tund, Tu mi le crești.”
Grai Bunul Dumnezeu
Către Neagu Făt-Frumos:
Fie-ți ele dăruite
De la mine pentru tine,
Ca de la un bun Părinte
Către Fiul lui cuminte,
Că ești dulce la cuvinte.
Numai tu mie să-mi dai,
La Sânziene, doua miele,
La Sanjorz, un miel frumos.
La ispas un bulz de caș. (bis)
Iară Neagu, Făt-Frumos,
El să-mi fie sănătos,
Cu ai lui frați, cu ai lui părinți
Ai lui Dumnezeu să fiți!