Proverbe și zicători Româneşti despre Oameni, pagina 2

Ce-şi face omul singur, nici dracu' nu-i desface.

Pentru un om cu picioarele goale, fericirea este o pereche de pantofi.
Pentru un om care poartă pantofi vechi, fericirea este o pereche de pantofi noi.
Omul care nu are picioare, ar fi fericit să meargă desculț.

Măsoară fericirea cu ceea ce...

Să te ferească Dumnezeu de omul spân şi roşu.

Omul harnic, muncitor, de pâine nu duce dor.

Omul este mai slab ca o floare şi mai tare ca o piatră.

De omul bun şi de vreme bună nu te mai saturi.

Sa te fereasca Dumnezeu de omul prost si de femeia beata.

Boii se leaga cu funia si oamenii cu cuvantul.

Cand omul dor nu mai are, se-ntinde pe pat si moare.

Doi oameni care-L iubesc pe Dumnezeu nu se pot uri unul pe celalalt.

Omul când îşi pierde drumul, nu găseşte nici cărarea.

Omul nu se pricopseşte până nu munceşte.

Cinstea-i cum şi-o face omul.

Omul prost, dacă nu e fudul, nu are niciun haz.

Omul înțelept iși cumpără vara sanie și iarna car.

Omul iubitor de osteneală și harnic, oriunde vine

el e de bună treabă și cinste

Pasarea se prinde cu graunte, omul cu vorbe frumoase.

Copiii nebuni si omul beat vorbesc adevarul.

Fericit omul care se mulţumeşte cu ceva mai puţin decât are.

Iarna-i grea, omatu-i mare, vai de omul care n-are.