Sărbătoarea de Ignat - tăierea porcului

Sărbătoare de Ignat - tăierea porcului

În vechiul Egipt, deși porcul era considerat un animal dezgustător, oamenii îl jertfeau și îl mâncau, ritual în cinstea zeului Osiris, într-o anume zi din an.

După multe milenii de la atestarea porcului că divinitate, românii păstrează multe elemente ale cultului: îl sacrifică, ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie), i se imită glasul cu un instrument special, numit surlă, apare în folclorul și în jocurile de copii (De-a Poarca, Purceaua) și, mai ales, are o colindă Siva, probabil numele marelui zeu indian, Shiva. Cunoscută masca a colindătorilor, îmbrăcată și jucată de un fecior (Capra, Țurca, Cerbul etc), este înlocuită în colindul Siva cu capul împodobit al porcului jertfit la Ignat. Obiceiul a fost atestat în Europa numai la români și aromâni, iar în Asia la indieni.

Tăierea porcilor avea loc într-o anumita zi, la Ignat (20 decembrie), și într-un anumit moment al zilei, de obicei în zori sau dimineață.

Ignat este, se pare, o divinitate solară care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Ignatie Teoforul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor. Sacrificiul sângeros al porcului și ritul funerar de incinerare (pârlitul porcului) în ziua de Ignat (Ignis = foc) este o practică preistorică care supraviețuiește în ținuturile românești extracarpatice.

Întâlnim o serie de obiceiuri și superstiții de Ignat, sărbătoare care este cunoscută și sub numele de Ignatul porcilor sau Crăciunul țiganilor.
În ajunul Ignatului se fierbe grâu, capul familiei îl tămâiază și îl binecuvântează. Din grâu mănâncă toți ai casei, iar ce rămâne se dă dimineață la păsări.

Această sărbătoare are și semnificații magice. Se spune că în această noapte porcul își visează cuțitul sau se visează la gât cu mărgele roșii.
În această seară se ia un dovleac, i se taie coadă și se păstrează, se spune că e bun pentru leac de bube dulci la copii.
Tot în această noapte vrăjitoarele umblă să ia belșugul casei, de aceea se presară mei și sare împrejurul casei, al hambarelor și al curții.

Se spune că untura de la porcul negru e bună la vrăjit, mai ales pentru sănătatea oilor. O bucată din untură de porc negru era dusă la biserica de Bobotează, să fie sfințită de preot. Apoi se ungeau cu ea cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri. Tot cu untură de porc negru tăiat la Ignat era uns trupul celui bănuit că ar putea ajunge strigoi.

În ziua de Ignat nu se lucrează, ci se taie porcul. La tăiatul porcului să nu fie de față oameni miloși. Atunci porcul moare greu și carnea lui nu mai e bună.

Unul din obiceiurile sale bine păstrate de satul românesc tradițional, este numit Vasilca (sau Vasîlca, Vasîlea, Vasilică) și se practică între Crăciun și Anul Nou de către țiganii din sat sau de către tinerii comunității, întrucât nu de puține ori, la țară, porcul se tăia nu doar de Ignat, ci și în Ajunul Crăciunului sau în perioada dintre Crăciun și Anul Nou.

Obiceiul legat de tăierea porcului presupune împodobirea căpățânii porcului tăiat cu mărgele, cercei, flori și chiar voal de mireasă, apoi așezarea lui pe o tavă frumoasă pe care se mai puneau și bani, chiar bijuterii din aur și friptură. Se pleca la colindat cu capul de porc împodobit, iar pe vremuri, cei care îl purtau prin sat erau îmbrăcați în cămașă albă, brâu roșu sau negru și opinci. Tinerii sau țiganii erau mai mereu acompaniați de muzică.

Dacă în inima porcului se găsea mult sânge "înghețat", era semn că stăpânul va avea noroc la bani. Cei care au ajutat la porc, primesc pomană porcului, de la care este nelipsită țuică fiartă. Sf. Ignat e zis și Crăciunul țiganilor, ei fiind cei care taie porcii.

Între Ignat și Crăciun, femeile nu trebuie să toarcă , ele pisează grâu că să aibă până la Crăciun. Fac un fel de turte, numite "cârpele Domnului Hristos".