Angoasă
Poezie de Costel Zăgan despre Iubire, Tăcere, Frumusețe, Poezie, Cer, Suflet, Noapte, Lună, Ochi, Stele
votează acum
adaugă un comentariu
Angoasă
ODE GINGAȘE
Mă trezesc cu noaptea-n capochii împrăștie stele verzi
ies în fugă pe ușă
trăgând cerul în piept
Doamne de ce m-ai părăsit
cerul scârție aberant
nu știu încotro să-mi îndrept sufletul
încet-încet mă liniștesc
tăcerea și frumusețea nopții de iulie
poezia mă scoate din priză
cocoșul cântă a doua oară
incognito
cu
lună plină
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, tăcere, frumusețe, poezie, cer, suflet, noapte, lună, ochi, stele.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
