Mă îmbăt
cu noaptea
din
ochii tăi
albaștri
Frumoaso
Lasă-ți
mâinile
să cânte
pe
trupul meu
Dezacordat
de
toată
tristețea
lumii
Noaptea
ți-a
aprins
sânii
Ca pe
Farul
din
Alexandria
Valurile
mă
izbesc
cu
stele
Poezie de Costel Zăgan despre steleÎn loc de pernă dorm pe-un munte
şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori
când infinitul nu mă mai ascunde
visez năprasnic şi-atunci cobor
Mă învelesc c-o plapumă de nori
mi-e somnul cât istoria de lungă
cu geografia dragostei măsor
eternitatea...
Poezie de Costel Zăgan despre steleCoboară din munți
cu traista plină de poeme
și
stele proaspete
ironici
cei din vale surâd
printre nori
și
pietre de moară.
Poezie de Costel Zăgan despre steleMotto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath)
Doamnelor și Domnilor
aceasta-i Marea Neagră
iată cum valurile împing soarele
la marginea orizontului cu tot cu pescăruși
ecoul crapă cerul de la un capăt la altul...
Poezie de Costel Zăgan despre steleMă trezesc cu noaptea-n cap
ochii împrăștie stele verzi
ies în fugă pe ușă
trăgând cerul în piept
Doamne de ce m-ai părăsit
cerul scârție aberant
nu știu încotro să-mi îndrept sufletul
încet-încet mă liniștesc
tăcerea și...
Poezie de Costel Zăgan despre stele
