Când plouă!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Când plouă lung și monoton,
În toamne triste și târzii,
Din strălucitul meu balcon,
Roiesc un șir de poezii.
1970-08
Poezie de Constantin Obadă despre poezie
Când ai de toate la-ndemână,
Talent de muză-n fantezie,
Coniac subtil și voie bună.
Dar când privesc și cuget bine,
Secvența noastră-ncuietoare,
Eu las vulcanul meu din mine,
Să ardă-n noi ce-i...
Când plouă lung și monoton,
În toamne triste și târzii,
Din strălucitul meu balcon,
Roiesc un șir de poezii.
Se frânge cornul lunii sub gânduri fulgerate,
Ne mor visări iubirii, și-mpătimiri curate,
Acuma ești prin roiuri veșnicie,
Să reanimi speranța cântării ce-o să vie!
Când strălucim altare din farmecul credinții,
Noi știm că lumea piere...