Poezii de George Budoi despre Animale

PISICA şi CĂLUGĂRIA

Pisica, când a-mbătrânit, Atunci ea s-a călugărit: Fu rasă-n cap şi-apoi, smerită, Ea de mustăţi fu bărbierită. Văzând un grup de şoricei, Uită tot şi sări pe ei.

VULPEA prinsă în coteţul cu găini

Când e prinsă în coteţ, Vulpea jură pe păr creţ, Ba chiar şi pe sfântul soare Că nu vrea să le omoare, Că-a venit să le salute, Aşa Domnul să-i ajute, Că-a venit să le păzească, Nu ca să le gâtuiască*. Că ea nu vrea să le fure, Să le ducă în...

Lupul şi călugăria

Un lup, când a îmbătrânit,
Atunci el s-a călugărit.
Văzând odată-o oierie,
Uită-ndat' de călugărie.

Măgarul

De-i pui valtrap de aur,
De-i pui pe frunte laur,
La gât mărgăritar,
Măgaru-i tot măgar.

Măgarul (pamflet)

Pe scurt, deci fără vorbăraie,
De-i pui alături nişte paie
Şi o saltea din puf, mătase,
Cu două perne mari, luxoase,
Chiar de i-ai spune sire, rege,
Măgarul paiele alege.

Şarpele

(George Budoi, 04.10.2024).

Nu-i un lucru înţelept
Şarpele să-l creşti la piept;
Cine şarpe la piept creşte,
Ori e prost, ori nu gândeşte.

Gloaba

Chiar şi cu un frâu de aur,
De i-ai pune-n frunte laur,
Să mănânce jar degrabă,
Gloaba va rămâne gloabă.