Ave

Poezie de Marian Barbu despre Iubire, Omenie, Apocalipsă, Poezie, Foc, Pietre, Cuvânt, Apă, Moarte, Timp

Ave

Provizii de soare

Ce bine că am plecat.
Am aflat că în urma mea,
Apa a luat foc
De la colţii unui elefant :
Sta şi freca timpul în piatra seacă,
Scăpărând mugete
Până a încins pădurea
Care s-a revărsat ca benzina,
La vale.
Apa curgea şi focul venea [...] ,
Necăjit că nu mai poate muri,
Că nu mai are loc de veci.
Elefantul a scăpărat în piatră,
Fără să-şi dea seama
Că focul a cuprins întreg cimitirul ;

Peste toată apocalipsa –
Cuvântul meu dintâi.
Şi ultimul – Ave !
«Ave», poem din volumul «Provizii de soare», 2004, p. 21
Poezie de Marian Barbu despre iubire, omenie, apocalipsă, poezie, foc, pietre, cuvânt, apă, moarte, timp.
Poem propus de Ion Pachia

Marian Barbu 1939, prozator, Critic literar

Perioada de viaţă: 1939

Rate this writing:
Generează un alt cod=