Ave
Poezie de Marian Barbu despre Iubire, Omenie, Apocalipsă, Poezie, Foc, Pietre, Cuvânt, Apă, Moarte, Timp
votează acum
adaugă un comentariu
Ave
Provizii de soare
Ce bine că am plecat.Am aflat că în urma mea,
Apa a luat foc
De la colţii unui elefant :
Sta şi freca timpul în piatra seacă,
Scăpărând mugete
Până a încins pădurea
Care s-a revărsat ca benzina,
La vale.
Apa curgea şi focul venea [...] ,
Necăjit că nu mai poate muri,
Că nu mai are loc de veci.
Elefantul a scăpărat în piatră,
Fără să-şi dea seama
Că focul a cuprins întreg cimitirul ;
Peste toată apocalipsa –
Cuvântul meu dintâi.
Şi ultimul – Ave !
«Ave», poem din volumul «Provizii de soare», 2004, p. 21
Poezie de Marian Barbu despre iubire, omenie, apocalipsă, poezie, foc, pietre, cuvânt, apă, moarte, timp.
Poem propus de Ion Pachia
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=