Am aflat că în urma mea,
Apa a luat foc
De la colţii unui elefant :
Sta şi freca timpul în piatra seacă,
Scăpărând mugete
Până a încins pădurea
Care s-a revărsat ca benzina,
La vale.
Apa curgea şi focul venea [...] ,
Necăjit că nu mai poate muri,
Că nu mai are loc de veci.
Elefantul a scăpărat în piatră,
Fără să-şi dea seama
Că focul a cuprins întreg cimitirul ;
Peste toată apocalipsa –
Cuvântul meu dintâi.
Şi ultimul – Ave !