De ochii mari, lăsați durerii,
Sclipiri de vis ce-s readuse,
S-aprindă-n dor, altar plăcerii!
O..., sfinte rugăciuni, de strană,
Și voi, poetice cântări,
În veci nu trece vre-o rană,
Când anii duși bat depărtării!
Ci pacea ogoind durerii,
Adoarme omu-n patimi stinse,
Iar toată lacrima plăcerii,
O schimbă-n mări ce-s necuprinse!