CLXXIII
Poezie de Vasile Voiculescu despre Spirit, Copilărie, Frică, Fericire, Jocuri, Moarte, Iubire, Lume
votează acum
adaugă un comentariu
CLXXIII
Te mistuie iubirea? Credeai că-i o păpuşă,Să-ţi faci un joc cu toane, ca în copilărie.
Când ea-ţi cerea o fire de salamandră vie,
În tainica-i văpaie să arzi făr' de cenuşă.
Ea nu stă-n trup, stăpână a cărnii şi-a plăcerii,
Înflăcăratu-i spirit, urgie, le consumă;
Îşi cată-n noi duh geamăn... şi, de-l îmbii cu humă,
Rămâi o biată urnă cu zgurile durerii...
Te ispiteşte jindul să-mbraci şi fericirea
Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocarte?
Dar trebuie-nfruntată cu spaimă, ca o moarte...
Căci ea, ca să pătrundă, îţi sparge-alcătuirea,
Preface în genune lăuntrul tău, anume
Ca să încapă-acolo, cu ea, întreaga lume.
Poezie de Vasile Voiculescu despre spirit, copilărie, frică, fericire, jocuri, moarte, iubire, lume.
Sâmbătă, 1 februarie 1954
Vasile Voiculescu 1884 - 1963, poet si prozator roman
S-a născut pe: 27 nov 1884.
S-a stins din viaţa în data de 26 apr 1963, la vârsta de 78 ani.
S-a stins din viaţa în data de 26 apr 1963, la vârsta de 78 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
