Spoite-n jerbe de lumină,
Eu, torc durerii ideale,
Că vindecarea..., o să vină!
Oprit brutal, în drum spre maluri,
De Fatime nedomesticite,
Eu, lupt din spumegate valuri,
Să urc, spre lumi mai fericite!
Tot albul, care se revarsă,
În jurul meu, mă îndrăgește,
Ca dup-o nuntă, o mireasă,
Privită-n treacăt, cum roșește!
De-o fi păgâna să-mi răpuie,
Sublime încă..., idealuri,
Până nu-i fac vreo trei cucuie,
Eu, nu dispar cu ea în valuri!