Drumul învierii

Drumul învierii

Luceferi cad în pagini rând pe rând
cu Eminescu, Blaga, Păunescu,
și cărțile mereu se-aud plângând
e-un drum al învierii Ivănescu

cad titluri fără de morminte,
se-aliniază glossa-n cimitire,
tiranii calcă peste oseminte,
strămoșii încă ne mai dau de știre

ce rost mai au atâtea cărți pe rafturi
din cer nu pică decât sumbră ploaia
durerea lor e aprig prinsă-n rânduri
mereu ascunde moartea-n taine cheia

se varsă lacrimi sufletu-i tăcut
din bezna morții poezia-nvie
și în Olimp făclia are scut
mai poate să ridice-o nouă glie!