Brâncuşiană

Brâncuşiană

Brâncușiană

E dalta lui Brâncuși o formă sacră
de viață și cu foame de neant
și nemurirea peste zbor consacră
coloana infinitului pedant

E dalta lui Brâncuși tăcerea sacră
când șlefuiește poarta-ntr-un sărut
cu lacrima de dor sculptează-n piatră
transformă echilibrul cu un cnut

plecată muza a sculptat pe dată
chipul suav ce-n vis a renăscut
și lacrima i-a șters dar tot nu iartă
de Infinit Brâncuși a fost cerut

spune-mi de ce Natura te-a vândut?
adâncurile moartea prețuiesc
eternitatea-i un iubit pierdut
cu toată deznădejdea te iubesc!