Amurgul frunzei

Amurgul frunzei

Precum o frunză mă desprind de zare
vitalitatea are cea mai scumpă hartă
lacrima curge nu știe să zboare
spre absolut doar îngerii o poartă

precum o frunză mă desprind de mine
aș vrea să nu mai simt când totul doare
mi-e dor de primăvară și de tine
mi-e sufletul un răsărit de soare

știm amândoi ca moartea oricând vine
de-atâta dor e Frunza-nlăcrimată
nu aurul e cel care-o reține
cât poți iubi vei ști? Nu, niciodată!