Ia stai, suflete, puțin

Ia stai, suflete, puțin

să slăbim al setei chin
să bem apă din izvoare
de minute călătoare
să sorbim eternitate
din șiștare de bogate
zări de pace și dreptate
și cu toate strânse-n piept
să străbatem infinit
până când am obosit
și tăcute vor fi toate
iar într-un ceas crescut într-o seară
va răsuna un pian
iar pe țărm vrăjit sub lună
un violoncel și-o chitară
vor spune lumii vrăjit refren de primăvară
ca un poem ce se scrie-n clipe
cu suflet boem