Ia stai, suflete, puțin
Poezie de Mariana Fulger
votează acum
adaugă un comentariu
Ia stai, suflete, puțin
să slăbim al setei chinsă bem apă din izvoare
de minute călătoare
să sorbim eternitate
din șiștare de bogate
zări de pace și dreptate
și cu toate strânse-n piept
să străbatem infinit
până când am obosit
și tăcute vor fi toate
iar într-un ceas crescut într-o seară
va răsuna un pian
iar pe țărm vrăjit sub lună
un violoncel și-o chitară
vor spune lumii vrăjit refren de primăvară
ca un poem ce se scrie-n clipe
cu suflet boem
Poezie de Mariana Fulger despre poezie.
Copyright Mariana Fulger
Comentarii
Rate this writing:
