și această dimineață
cu chipul tău drag pierdut în vis
pentru a fi găsit aici
deasupra ceștii cu cafea
poate cu noapte, cu lapte
iarna hoinărind fără tihnă printre blocuri
și sunetul unui tren care a plecat la opt fix
spre viață cu...
Poezie de Mariana Fulger despre scris, trenuri, eternitate, poezie, noroc, noapte, clipă, vis, viațătu, mână,
de ce te întorci mereu spre ce a plecat?
tu, inimă, cântătoareo,
de ce te strângi în tine
cum un tei singur?
tu, ploaie,
pentru cine atâtea lacrimi,
ce doruri duci?
tu, poezie,
de ce curgi ca o apă de pârâu înalt
când se...
Poezie de Mariana Fulger despre tristețe, infinit, suflet, singurătate, ploaie, lacrimi, apă, poezie, inimă, iubiresă adunăm timpul trecut
cu timpul ce vine
în mulțimi concentrice dense
tot mai dense
să nu se îndepărteze, să ne urmeze
să fim clipa cea mai bună
pentru zarea de lumină care vine
să ne-adunăm mâinile cu umbrele
să fim pace, bucurie
inimă...
Poezie de Mariana Fulger despre timp, bucurie, infinit, trecut, pace, clipă, inimă, iubire, luminăa venit un nor de noapte
ramurile arborilor să cureţe toate
de a fost, de n-a fost să fie
a venit un când, un cânt
de mai vis, de mai cuvânt
cum un val de corzi albe
inima teilor şi inima aleilor
şi inima numerelor caselor
şi a ceasurilor...
Poezie de Mariana Fulger despre poezie, inimă, râs, cuvânt, scris, tristețe, timp, noapte, suflet, visei spun că nu mai eşti, mamă,
şi se duc şi vin
şi se duc şi vin în viaţa lor
şi clipe trec şi vin de-a rostogolul
ori lin, mai lin
eu deschid paginile inimii
şi paginile ochilor
şi paginile mâinilor
şi paginile sufletului
şi paginile...
Poezie de Mariana Fulger despre mamă, strămoși, eternitate, suflet, vin, bucurie, scris, lașitate, uitare, timpMă ridicai în braţe şi spuneai… câte-mi spuneai pierduţi sub cerul clar de vară… nu trebuiau cuvinte – vorbeau sufletul, ochii, sărutul speriat cum stropii ploii să nu rănească braţele tremurând de dor treceau clipele… sub cerul toamnei aveai pe...
Poezie de Mariana Fulger despre amintire, sărut, clipă, povești, sfârșit, cer, povară, aer, singurătate, copiiSe întâmplă să cazi în propria-ţi genune avântându-te într-un cer prea albastru şi toate păpădiile acelea de stele se desfac şi alunecă înaintea ta şi în urmă închizând afară o lume în care ai fi avut dreptul să exişti doar mergând trăgând după...
Poezie de Mariana Fulger despre viață, iubire, râs, nebunie, stele, vis, somn, copii, sânge, fericireUn om privea alt om cum un cer privește alt cer cum o stea altă stea cum o piatră altă piatră cum un lup alt lup cum un greiere alt greiere cum o clipă altă clipă cum eternul alt etern cum preagraba altă preagrabă cum o stradă spre zori altă...
Poezie de Mariana Fulger despre oameni, copii, simplitate, stele, pietre, primăvară, poezie, clipă, inimă, mintecu ochii mari și zâmbet întrebător
mă știi tu, oare? mă știi tu, oare?
întrebător mereu și
plin de-o fericire
care se voia găsită
numai de mine, numai cu el
veșnică iubire
a rămas să-mi fie
ei au venit apoi în viața noastră
cu veșnică...
Poezie de Mariana Fulger despre iubire, zâmbet, fericire, copii, poezie, ochi, viațăce ţii la piept – m-au întrebat
văzând braţul stâng cum strâng lângă inimă
aş fi putut spune lumea, clipele toate
n-ar fi fost mult, nu n-ar fi fost
am tăcut şi zâmbind ca un copil fericit
am mers mai departe
alături cu umbra ta
Poezie de Mariana Fulger despre iubire, clipă, fericire, tăcere, copii, umbră, inimă, lumesă privim un strop de soare
printr-o petală de floare
printr-un bob rotund de rouă
să privim luna cea nouă
și cum gâzele, o clipă
să ne lăsăm pe-o aripă
peste zare, peste mare
cum irișii de pe baltă
să privim bolta înaltă
vis cu vis, cu...
Poezie de Mariana Fulger despre poezie, infinit, stele, vis, noapte, clipă, lună, soarestrigă vântul pe afară
cine a uitat visurile, cine
se țin de mânecile mele
ca niște mâți, ca niște țânci
nu răspunde nimeni
e totul iarnă și atâta alb ninge încă
pe masă, dincolo de fereastra luminată ca un vis
un pix și un ceas scriu...
Poezie de Mariana Fulger despre poezie, vis, timp, uitare, scris, poeți, sufletsă ne-mbătăm cu-această dimineață
până când ne vor crăpa tălpile inimii
și tălpile sufletului de-atâta rouă
până când ziua nu se va fi ascuns în ea
iar soarele nu se va grăbi spre un alt răsărit
poezie fii-mi tu și zare, și cer, și infinit...
Poezie de Mariana Fulger despre morală, suflet, infinit, poezie, copii, speranță, cer, soare, salariu, zitu ai văzut tăcerea
și ai spus alung-o
lasă-mă să ajung
tăcerea din visul acela
s-a spart în dimineața de ziua mamei
cu glasul ei de mamă și inima ei de mamă
a spus să ai drum bun
după câteva stații, autobuzul s-a oprit
n-a mai vrut să...
Poezie de Mariana Fulger despre eternitate, tăcere, mamă, zi de naștere, salariu, zi, vis, inimă, viațăhai cu mine
n-am cu mine, am cu tine
drumul mereu împreună
chiar de nu vede mai nimeni
joi sau miercuri dimineață
hai să ne-alungăm din ceață
și spre ceasul care doarme
să desenăm carul mare
să ne caute în zare
iar pe oiștea-i orele
de...
Poezie de Mariana Fulger despre poeziede aer, drumuri de pământ, de ape
drumuri de fier, drumuri de drumuri și suflete
ceasuri oprite la ora șapte
unu, șaisprezece, douăzeci și trei
ceasuri care merg tot timpul
cum niște inimi care nu vor să se oprească
zări care așteaptă și...
Poezie de Mariana Fulger despre poezienu e notă muzicală mai curată
decât glasul de prunc
și lacrima pe obrazul fericirii
nu e cărare de neparcurs
dacă sufletul îți saltă
cum un prunc în razele soarelui
încă nu foarte coapte
nu e zi în care să nu mă gândesc
la pace și la...
Poezie de Mariana Fulger despre poezieploaia cerului târziu
transformată în steluțe
ninge cerul sus, înalt
și ne ținem de mână
și noi și sufletele
până când, până
ne vor fi înghețat picioarele
și cum guguștiucii înfrigurați
ne vom căuta casa
în timp ce iarna va râde
și-și va...
Poezie de Mariana Fulger despre poeziede-albastru-verde mă privea
atâta soare fost-a şi-azi să treacă
atâta seară cum venea
din vreo înserare mult mai multă
închisă într-un colţ de clipă undeva
atâta dragoste îi spuneam fără cuvinte
mai în şoaptă, mai pe sărite
cum stelele...
Poezie de Mariana Fulger despre poezieAm luat șapte, trei și doi fără să lase noroi am luat cinci stele albastre și le-am așezat în glastre clipe vii să se desfacă în mii de răsfirate cărări pentru timpul care vine pentru timpul care trece pentru timpul care stă cum drumețul obosit și...
Poezie de Mariana Fulger despre poezie
