Ninge alb, ninge senin

Ninge alb, ninge senin

ploaia cerului târziu
transformată în steluțe
ninge cerul sus, înalt
și ne ținem de mână
și noi și sufletele
până când, până
ne vor fi înghețat picioarele
și cum guguștiucii înfrigurați
ne vom căuta casa
în timp ce iarna va râde
și-și va sufla răceala peste oraș
iar noi ne vom spune că de fapt nu ne pasă
și că după ce bem un ceai cald
luăm iarna de braț
și mergem cât poate să meargă
pentru că știm să mergem infinit
cu toate desagile sufletelor
și cu pași de copil fericit