decât glasul de prunc
și lacrima pe obrazul fericirii
nu e cărare de neparcurs
dacă sufletul îți saltă
cum un prunc în razele soarelui
încă nu foarte coapte
nu e zi în care să nu mă gândesc
la pace și la această minunată planetă
cu tărâmurile ei de viață
nu e vis frumos care să nu ne cheme
în țara visului cum într-o grădină
cu portocali și cireși înfloriți laolaltă
nu, nu e timp să spui
mai e și mâine timp de trăit
viața e această clipă
cine știe cât se întinde
dar cât de minunat e s-o trăim
s-o trăim infinit...