drumuri de fier, drumuri de drumuri și suflete
ceasuri oprite la ora șapte
unu, șaisprezece, douăzeci și trei
ceasuri care merg tot timpul
cum niște inimi care nu vor să se oprească
zări care așteaptă și zări fără așteptări
pași în fugă sau numai șoptiți
amăgiri cu chip de fericire
fericiri cu buletin de originalitate și valabilitate
clopote, liturghii ale așteptărilor și amăgirilor
scrie, pixule, un drum
dinspre foarte apoi spre foarte acum
să cobor, să iau un ocol
dinspre seara ce se duse
până la ceasul de la ușă
paznic orelor nescrise
prelungite cu-o mănușă
pentru iarna ce se va așterne
cu un titlu de poeme
și atât – mai mult
se va scrie fără să întrebe
e acum ori alte răspântii
ce rămân foarte îndepărtate
ori cum sufletele cunoscute
se apropie puțin câte puțin
până când totul e foarte aproape
atât de aproape că un zeu
s-ar întreba poate ar trebui s-o ia de la început
cu lumea, cu toate