n-am cu mine, am cu tine
drumul mereu împreună
chiar de nu vede mai nimeni
joi sau miercuri dimineață
hai să ne-alungăm din ceață
și spre ceasul care doarme
să desenăm carul mare
să ne caute în zare
iar pe oiștea-i orele
de la ceasul de trezire
căci ne-așteaptă-n poezie
parcul și teii, și plopii, și lacul
și-atâtea arame zornăind în soare
și coborând ca un zbor de vrăbii
peste pașii noștri în trecut
în formare, peste brumele topite
și asfaltul ca o prispă abia spălată
care se zvântă în soare
poezia